Vise ale adolescenţei

25 Feb

Era un mare vis al meu, de când eram în liceu, să dau la UNATC şi să ajung regizor de film. Acum 3 ani, am făcut pasul de a mă pregăti şi de a intra în examenul de admitere de la UNATC – mai mult ca o curiozitate.

E adevărat că am fost picat pe merit (nu am suficientă gândire în imagini şi logică pentru a crea o poveste pe loc), dar altceva m-a dezamăgit. Portofoliul de fotografii s-a cerut pe suport electronic, iar eu l-am dat pe CD. Comisia nici măcar nu ştia să folosească aparatura în posesie ca să dea „play” pe poze, iar când în final a venit omul de la tehnic, şi-au dat seama că au poziţionat greşit aparatul, au aruncat o privire într-o doară, iar apoi s-au plictisit. Apoi m-au întrebat la ce telenovele mă uit. Oarecum trăznit cu leuca, eu le-am spus că nu mă uit la TV. Ei au reacţionat la fel de trăzniţi, spunând: „Dar de unde vă informaţi?”. În momentul acela mi-am dat seama că aveam în faţă o gaşcă penibilă de zombi spălaţi pe creier care îşi imaginau că ştirile de la TV sunt pentru informare. Cred că nu auziseră de Money Channel, dar eram aşa de stupefiat încât i-am lăsat să moară proşti… Şi cică de la ăştia ar trebui să învăţ eu despre multimedia. Le-am răspuns că mă informez şi eu (ca tot omul cu scaun la cap) de pe internet…

Desigur că respingerea mea nu a avut atât legătură cu prestaţia proastă, ci cu faptul că am fost primul şi cu faptul că nu aveam pilă. Când am ieşit de acolo, m-am întrebat ce o fi fost în capul meu de îmi imaginam în timpul liceului că aş avea ceva de învăţat de la asemenea handicapaţi. Apoi, ascultând poveşti ale altora care au fost la pregătirea de la UNATC sau la examen, am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a îndreptat paşii spre o facultate în care chiar să învăţ ceva, cât de rău spuneam eu că a fost.

Anunțuri

Un răspuns to “Vise ale adolescenţei”

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cum să apreciezi valoarea ascunsă a filmelor româneşti « UN SUT IN FUND E UN PAS INAINTE - 2 Noiembrie 2012

    […] inteligent şi că ai să discuţi cu ei după ce o să-l vadă şi ei. Nu mai spun că dacă eşti student/ă la film, ştii că pereţii au urechi şi nu se ştie pe ştaiful cui calci când îţi spui părerea […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: