Archive | Noiembrie, 2011

We are FRIENDS. You will be added. Resistence is futile.

30 Noi

Această scrisoare îi este adresată de către un copilaş unui bunic, ca să îi explice cum vine treaba cu Facebook.

Dragul meu bunic, pe vremuri, probabil că pe vremea ta îţi făceai o grămadă de prieteni buni la horă, la câmp, pe drum. Eu acum am un singur prieten şi ăsta cel mai bun, şi vestea bună este că îl găsesc peste tot! Nu trebuie să mă duc eu la el, că vine el la mine.  Facebook ăsta e un păianjăn albăstrel şi vesel  care se joacă acum cu toţi copiii şi cu care e prieten buuuuun. Cu toată lumea. Nu se plictiseşte niciodată. Dar e un păianjăn foarte deştept. Mai întâi, îţi face poze automat: Facebook foloseşte programe de recunoaştere facială . Apoi, te ţine minte: Facebook ştie ce faci pe Internet şi după ce ieşi din reţea.

Au apărut în ultima vreme o mulţime de oameni răi şi paranoici care îl ocărăsc pe bietul păianjăn, îl tratează cu criticism şi nu doresc să fie fotografiaţi de păianjănul ăsta albastru şi vesel. Eu nu-i înţeleg. Se comportă de ca şi Cum ÎŢI POATE FI FURATĂ IDENTITATEA cu ajutorul unei simple poze. Nu toată lumea are un Top secret. Eu sunt pentru deschidere, pentru împărtăşire, îmi doresc ca toată lumea să ştie ce fac eu şi să mă placă. Mai puţin cei din Germania. Butonul „Like” de pe Facebook a fost declarat ilegal in Germania. Pur şi simplu nu reuşesc să înţeleg cum Germania contesta sistemul de recunoastere faciala implementat de Facebook. În fine. Problema lor!

Mama se îngrijorează că stau mai mult timp încasă, dar eu nu cred că excesul de Facebook la adolescenți cultivă narcisismul și comportamente anti-sociale. În plus, de ieri-alaltăieri am început să mă joc de-a v-aţi ascunselea cu bunelui lui Facebook:  CIA ne spionează pe Facebook. A fost atât de distractiv! Dar să ţii seama deci că bunelul lui Facebook nu e doar un partener de distracţie pe cinste, ci şi un foarte bun ascultător. Ce mai la deal la vale, ai să te înţelegi de minune cu el!

Ştiu că ţie încă Facebook nu-ti este prieten, dar nu ai motive pentru a renunta la Facebook. Nu te teme, te va găsi mai devreme sau mai târziu, aşa cum m-a găsit şi pe mine. Facebook ştie ce faci pe Internet şi după ce ieşi din reţea Când te întâlneşti cu el, să-ţi pui costumul cel vechi cu papion, unde arăţi exact ca în pozele pe care le-am postat deja cu tine şi pe care de-abia aştept să te tăguiesc, mai ales că acum prietenul meu a făcut un nou pas al biometriei: Facebook va folosi recunoasterea faciala pentru a crea legaturi intre utilizatori. Primul lucru pe care o să-l facă este să-ţi facă o poză. Apoi veţi fi prieteni. Pe vecie. Unde mai găseşti aşa ceva în altă parte?

Cu afecţiune (Depresia Facebook”, cea mai recentă afecţiune a adolescenţilor), al tău nepoţel digitizat!

Recensământul, altă cercetare cu specific românesc

25 Noi

Am urmărit cu fervoare desfăşurarea recensământului şi am aşteptat cu drag la uşă un recenzor ca să mă distrez şi eu puţin băgându-l în ceaţă, dar se pare că până la urmă cineva nu a mai trecut pe la mine…

Între timp, de la Mircea Badea, până la PSD, au încurajat oamenii să nu dea CNP-ul… Blogul http://antirecensamant2011.wordpress.com/ te învăţa cum să eviţi recenzorul la uşă, o serie de oameni au început să împărtăşească strategii

Dar hai să urmărim firul evenimentelor.

Actul 1. Informarea 

Actul 2. Începutul încurajator: Dacă refuzi să fii recenzat, primeşti amendă (!). Dacă nu eşti în localitate trebuie să te prezenţi la Comisia de recenzori altfel primiţi amenda. (!?) Dacă nu ai timp pentru nici una, atunci vino online ( 🙂 )

Actul 3. Misterul CNP-ului. Pe de-o parte, în lege scrie asta. În acelaşi timp, există nişte condiţii legale pentru a avea permisiunea de a face asta, care nu sunt întrunite, după cum se constată în această bine-argumentată listă.

Ce bine că şeful INS a lămurit situaţia în cele din urmă:

Actul 4. Tragem linie şi socotim. Apoi, după ce am cugetat cu atenţie, tragem concluzii.

Actul 5. Sondarea Căutăm cu interes Sugestii de îmbunătăţire.

Până la urmă, care a fost miza?

ISRAELUL “asigura un nivel adecvat de protectie a datelor cu caracter personal” si POATE PRELUCRA TOATE DATELE CETATENILOR UNIUNII EUROPENE …

Topul adicţiilor periculoase de care am scăpat

20 Noi

1. Ochelari

2. Perfecţionism

3. FOREX şi bursă

4. TV

5. Benzi desenate

6. Forme organizate de educaţie (facultăţi, traininguri, workshopuri, audiobookuri, formări)

7. Evenimente offline

8. Gnosticism şi tot felul de considerente new age

9. Yahoo Messenger

10. Mâncăruri prăjite, carne românească, vin de proastă calitate, zahăr alb, pâinea şi icrele preparate în România.

 

 

10 motive pentru care depind de internet

15 Noi

1. Educaţie, informare, analiză, documentare, dezvoltare şi cercetare (educaţie formală, dicţionar, motoare de căutare, agregator de ştiri , Facebook, Twitter.

2. Comunicare de business, promovare şi administrativ, prin e-mail, Facebook, Twitter, Yahoo Messenger, blogging, scribd.com,

3. Testare produse şi reclamă

4. Conexiune cu cei apropiaţi (e-mail, YM, transfer.ro)

5. Exprimare personală (blogging, YM)

6. Contribuţie (blogging, materiale pentru terţi, oferit sfaturi prin e-mail)

7. Plăţi şi achiziţii (Home banking, plată facturi prin internet banking, cumpărături cu cardul, comenzi online, comparare de preţuri şi produse, decizii de cumpărare, servicii online, căutare oferte)

8. Administrare profiluri şi comunităţi online.

9. timp liber / diversitate (filme, muzică, şah, umor)

10. Securitate: chestiuni legale (sesizări drepturi de autor, gestionat şi citit disclaimere, intimitate, protejarea drepturilor, sesizări oficiale, contracte, comunicări oficiale cu instituţiile statului, clienţi şi furnizori, antivirus, anti-spamming, anti-phising)

Casă, dulce casă…

10 Noi

Licheaua de proprietar de la apartementul unde stau a hotărât că vrea să facă un caz din faptul că am propus (din nou) ca eu şi colegele mele de apartament să plătim chiria pe 15, nu pe 12 (conform contractului, chiria se poate plăti pentru luna care vine între 12-15 ale lunii).

Cu ocazia aceasta, m-am gândit să fac un bilanţ şi să mă gândesc dacă vreau să mai stau aici…

Până acum, am contribuit practic la următoarele operaţiuni:

  • montare parchet în două încăperi
  • înlocuit linoleumul din hol
  • demontat şi dat pe FreeCycle un şifonier şi o bibliotecă
  • am păzit electricianul care a înlocuit 4 prize (by the way, am avut şi un mic incendiu – adică da, flăcări şi 2 prize care s-au ars – adică s-au carbonizat şi a ieşit fum din ele) şi a reparat conexiunile electrice de la baie
  • am păzit meşterul de la RADET care a racordat 4 calorifere la căldură
  • înlocuirea ţevii de gaz din bucătărie şi montarea unui robinet
  • pus foraiber la baie
  • schimbat butucul de la o uşă făcută praf la o a doua uşă de apartament
  • Instalat Internet de la 2 furnizori diferiţi
  • mutat tot felul de mobile prin casă.

Acuma… sincer să fiu, toată distracţia asta a costat nişte bani şi timp, dar nu am lucrat numai eu la ele. Totuşi, am învăţat câte ceva în plus… Data viitoare când o mai fi să repet operaţiunile, voi şti mai clar ce să fac prin casă. Ce mai, mama s-a simţit atât de mândră de mine că m-am descurcat „singur” (vorba vine…). Whatever.

În acelaşi timp, deşi proprietarul părea de treabă la început (vrea doar linişte, nu are cheia de la uşa de intrare, este dispus să scadă din chirie pentru investiţii şi reparaţii în apartament), trebuie să specific că dincolo de comentariile nesărate şi insultătoare la adresa colegelor mele de apartament, omul e cam dilit la cap: cică dacă pe 12 nu plătim chiria, pe 15 ne scoate afară. LOL. =)). Omul ăsta chiar o caută cu lumânarea? Probabil că nu mă cunoaşte. Probabil că încă nu ştie că nimeni cu care mi-am pus eu mintea nu a mai călcat strâmb a doua oară… Să fie oare pentru că nu cunoaşte legile, că nu ştie ce scrie în contract, sau că se crede mai tare decât este?

OK, this is fun. Chiar sunt curios şi io ce-o să iasă.

Dar până una-alta, câteva chestii care au ajuns să mă sece în prezentul aranjament:

Teoretic, am accesul la 3 tramvaie şi 3 autobuze. Practic, tre să merg teleap teleap până la prima staţie de metrou, adică la 15 minute, şi trebuie să merg pe o groază de străduţe mici, care au şanţuri, rămăşiţe de borduri, câini vagabonzi şi o mulţime de stopuri şi treceri de pietoni. Fuck it. Aceeaşi durată până la metrou ar fi şi dacă aş sta şi pe Calea 13 Septembrie. Cât despre bicicletă, eres loco, hijo mio? La câte străduţe tre să fiu atent, să zic bodaprosti că ajung pe drumul principal întreg.

E cald în apartament (cald, cald, cald – chiar PREA cald), dar e frig, frig, friiiig pe sub uşi şi pe la geamuri. Cum între investiţii nu s-au numărat şi termopanele, îmi rămâne să admir tâmplăria clasică din lemn… care abia se mai ţine

M-a pus dracu’ să pun internet de la UPC, care merge când foarte bine, când din părţi. Nu, nu are legătură cu semnalul. Şi, ghici ce! În contract nu scrie că se obligă să asigure o viteză minimă de download. WTF, până şi Romtelecom era mai bine! Vezi ce se întâmplă când nu îţi aloci timp pentru chestiile strategice? Partea cea mai nasoală este că nu se poate pune internet de la RCS RDS pentru că o fostă chiriaşă are o datorie destul de mare pe care a făcut-o şi pe care a plecat fără s-o achite, trecând astfel apartamentul pe lista neagră a celor de acolo. Să vezi ce sexy o să fie vestea asta pentru noii chiriaşi… 🙂

Hai să zicem că m-am obişnuit cu tencuiala care cade în cadă şi înfundă sifonul. Hai să zicem că m-am obişnuit cu frigiderul care îngheaţă atât de puternic (are termostatul stricat) încât se transformă cu totul într-un congelator. Imaginează-ţi cum e să bagi cuţitul în borş de fiecare dată când vrei să încălzeşti o porţie rămasă de data trecută! Dar cu ce NU m-am obinuit şi mă scoate din minţi este maşina de spălat care nu poate fi reparată, nu poate fi aruncată şi nu poate fi înlocuită. Ca atare, operaţiunea „spălat rufe” îmi ocupă cel puţin 5 ore pe săptămână…

Este destul de deprimant când îţi dai seama că eşti singurul care cumpără consumabile şi produse pt curăţenie în casă, singurul care spală pe jos, singurul care dezgheaţă frigiderul, singurul care spală vasele ca lumea şi că de fapt, dacă îţi pui mintea să mergi pe minima rezistenţă a celuilalt, ajungi să stai într-un grajd. Deh, colegele mele de apartament sunt studente. E mai bine decât în cămin, nu?

Există mereu senzaţia incertului care planează – nu atât cât să mă deranjeze pe MINE, dar colega mea se agită că mereu se strică ceva (până acum am avut doar incendiu, inundaţie şi scăpări de gaze, mai grave…), mereu mai vine cu toane proprietarul – şi ghici cine vine cu soluţii de negociere şi administrare pentru toate astea – subsemnatul. Fimeile astea, gândeşti că parcă s-au născut cu casa în spinare, de-aia se mişcă cu viteza melcului turbat când intră în nervi, lacrimi şi crize… Uf! Şi eu care credeam că dacă nu mai am iubită n-o să mă mai confrunt cu din astea…

E cool să ai camera ta de 20 mp în centrul Bucureştiului, dar şi când te apuci să cureţi câte vreo oră jumate mocheta care o acoperă, sau să ştergi prafu! E o mochetă de birou, care se curăţă greu. Probabil că proprietarul o fi aruncat ca din praştie toate rahaturile care au rămas în apartament. E adevărat, e subiectiv. Dar pe mine mă seacă. Nu ţin să îmi cunosc mocheta atât de intim şi atât de des.

Ah, şi de curând, avem şi gândaci şi musculiţe la baie.

Până la urmă, de 70-80 de euro pe lună pot să găsesc ceva încondiţii similare, mai puţin condiţiile cu internetul, transportul, securitatea reţelelor (electricitate, gaze) şi maşină de spalat. WTF, prefer să-l iau şi nemobilat, că-l mobilez eu de pre Freecycle…

Deh, cât de etic este să „dau mai departe” aşa ceva? Răspunsul se găseşte în următorul banc:

Se intalnesc Itic si Strul. Itic, suparat, Strul, vesel, n-avea nicio treaba.
S: – Frate, am scapat de toate problemele!
I: – Da’ ce-ai facut, ma?
S: – Mi-am luat un elefant, frate!
I: – Hai ba, lasa vrajeala, ca nu-mi arde…
S: – Nicio vrajeala, ma. Am scapat de toate problemele. Stii parcul meu
de masini? Vine elefantul in fiecare zi, le spala, da cu coada, le lustruieste.
Nevasta-mea. .. stii ca e obsedata cu gradina de flori. N-am treaba, le stropeste asta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare. Copiii… stii ce disperat eram cu ei. Am si uitat ca-i am acum. Ii ia elefantul cu trompa ii pune in spate, ii plimba prin cartier, joaca fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
I: – Da’ cat ai dat, ma, pe el?
S: – 10.000 de lei, da’ face toti banii…
I: – Auzi, ma… Nu mi-l vinzi mie?
S: – Ce sa fac?!! Ba, nene, asta e parte din familie acum, nu e de vanzare.
I: – Hai ma ca-ti dau 10.000, da mi-l mie, doar stii ce probleme am acasa!
S: – Nu se poate, ma. E sufletul nostru, cum sa ne despartim de el?
I: – Hai, ba, ca-ti dau 20.000, da-mi-l sa scap de belele.
S: – Nu se poate, ba Itic, tu nu intelegi. Iti comand si tie unul, daca vrei, da’ ai de asteptat un an.
I: – Bai, Strul, iti dau 30.000! Ajuta-ma sa-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca fratii, am inceput impreuna sa facem afaceri…!
S: – Bine, ma, hai. Da’ sa stii ca ti-am dat de la inima, era ca si copilul nostru.
Dupa 6 luni se intalnesc astia iar. Strul vesel, Itic, terminat, cu parul alb, cearcane mari…
I: – Bai, Strul, ce mi-ai facut, ba? M-ai nenorocit cu elefantul asta!
S: – De ce, ma?
I: – Nu face nimic, frate. Parcul meu de masini, il stii… S-a suit cu curu’ pe masini, mi le-a strivit. Nevasta-mea. .. Obsedata si ea cu florile, s-a cacat pe ele, nu se mai vede o petala sub diatamai balega. Copiii… nu-i haleste, dar ii bate cu trompa, ii alearga prin casa. Sunt terminat!
S: – Bai, Itic, tu ai o problema!
I: – Da, ba, stiu, cu elefantul de la tine.
S: – Nu, ba! Tu, cu atitudinea asta, n-o sa vinzi niciodata elefantul ala!