Nu e buna…

27 Iun

Acest articol continuă ideile din „Şi n-am păţit nimic…” (aceeaşi protagonistă).

"Ah... Licenţa... N-am chef... N-am timp... Simt că mă ia ameţeala..."

Ina e o studentă. Ca toate studentele. Care nu are timp. De înţeles. Mai ales când învăţăm să comunicăm…

Mă sună Ina sâmbătă seara. Îmi spune că are de terminat lucrarea şi de trimis în noaptea asta.

– Şi…. ce-ai făcut până acum?

– Am fost în spital.

– Şi ce ai făcut acolo?

– Nimic… Am fost internată… Mi-au spus că ar trebui să mănânc, să beau apă şi să mai iau nişte vitamine…

– Mă bucur că ai învăţat asta. Deci, când ne vedem mâine?

– Păi trebuie să termin lucrarea mai întâi.

– Cât mai ai?

– Păi… trebuie să fie 50 de pagini. 25 partea practică şi 25 partea teoretică. Eu până acum am 25 de pagini la partea teoretică şi 6 la partea practică.

– Păi trimite-mi-o mie, că ţi-o paginez.

– În 45 de minute

După vreo 2 ore şi jumătate, îmi trimite lucrarea…

Acuma desigur că aş fi putut petrece mult mai plăcut jumătate din noaptea de duminică… de exemplu, aş fi putut dormi…

Anyway, lucrarea, de fapt, avea 50 de pagini în totalitate. Imaginează-ţi că diferenţa fundamentală a fost făcută de această minunată invenţie a redactării numită aliniat. Practic, 32 de pagini s-au transformat în 50 doar din aliniat.

Structura era bineînţeles varză. Citate erau plantate din avion, fără menţionarea surselor. Cacofonii, greşeli de ortografie, ortoepică şi de punctuaţie… nu ştia să pună virgule şi paranteze.

Partea teoretică era parcă explicată pentru proşti, într-un discurs de tipul „A este egal cu B, iar B este egal cu C, prin urmare, datorită complexei cauzalităţi inferate pe baza discursului pozitivist de echivalenţă, A este egal cu C. În acelaşi timp, trebuie să păstrăm în minte că A este egal cu C, atunci şi C este tot la fel de egal cu A, cât este şi A egal cu C. Asta cu excepţia situaţiei în care nu sunt egale.”. Ei, imaginează-ţi cam acelaşi calapod bătut în piuă vreo 30 de pagini.

Thank you for contribution

I-am făcut lucrarea cu galben, pentru corecturi. Bineînţeles că era plină de galben. Ina a intrat în pandalii. Eu bineînţeles că m-am culcat. Ea bineînţeles că nu mi-a arătat ce a făcut din lucrare. Îmi trimite un mesaj:

– Profesorul a respins lucrarea.

– Mi se pare normal. Hai să ne vedem mâine.

– Mâine o să am o zi mizerabilă. Ştiu că eşti supărat pe mine…

– Hei, dacă eşti determinată să ai o stare proastă, cine sunt eu ca să te împiedic?

Anunțuri

Un răspuns to “Nu e buna…”

Trackbacks/Pingbacks

  1. Deloc rezonabil, greu impresionabil – interviu cu Sorin Chelu, autorul blogului Unsutinfundeunpasinainte.wordpress.com. Partea II. ”Eu n-am facut cerere ca sa ma nasc inteligent” | DISCERNE - 30 Noiembrie 2016

    […] aveam să devin mare. Acuma, li se cere studenţilor după nici un an jumate să aleagă subiectul licenţei şi profesorul coordonator. Apoi, s-au păstrat doar materiile profilor care aveau mai multe pile, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: